Sunt o fosta pacienta a Spitalului Stanca , care si-a pierdut acolo copilul nou nascut si sănătatea. Am decis sa iau atitudine si sa nu tac ca alte victime ale sistemului medical romanesc.
Voi încerca sa nu fiu pătimașa in afirmații si sa descriu cat mai obiectiv experiențele mele din cele 6 saptamani petrecute in Spitalul Stanca.
Acum un an eram in acest spital , însărcinata , internata cu preeclampsie (tensiune ridicata in timpul sarcinii - o patologie destul de frecvent in ultimul trimestru de sarcina). Tin sa precizez ca pana la internare am avut o sarcina perfecta, fara nici o problema, cu toate analizele posibile efectuate si care au iesit foarte bine (toxicologice, generale , triplutest, infectioase, absolut tot ce mi s-a spus si nu numai ). Ma duceam la ecograf tot la 4 saptamani si aveam o dieta demna de un nutritionist. Preeclampsia mi-au depistat-o la un control de rutina, eu ma simteam excelent, nu aveam nici cea mai mica neplacere, am intrat zambind pe poarta Spitalului Stanca, increzatoare si fericita, fara sa banuiesc ce cosmar ma asteapta. La control tensiunea mea era 145/95 si m-au internat.
In prima zi de internare , nu mi s-a dat absolut nici un tratament , nici o supraveghere, nici măcar tensiunea nu mi-au mai măsurat-o , incepeam sa ma intreb oare de ce m-au internat. Doctorita Oancea Mihaela a cărei pacienta eram , a luat doar plicul si s-a dus acasa .
In cele din urma, a venit sora medicala de noapte sa ma intrebe ce e cu mine, de ce nu am nici un tratament. Mi-a luat tensiunea si aveam deja 170/110. Eram deja internata de 10 ore, si prima oara ma băga cineva în seama . Mi-au dat o pastila minune care mi-a scazut brusc tensiunea si mi-a dat o durere de cap infioratoare de nu am putut dormi toata noaptea . A doua zi dimineata mi s-au facut analize de sange si urina, din nou au iesit impecabil .
Dupa 5 zile de tratament tensiunea era in limite normale , doctorita Oancea Mihaela, care ma supraveghea inca de la 5 saptamani de saricina, a dorit sa ma externeze. In schimb seful sectiei de la Patologic, a spus ca ar fi o inconstienta sa ies din spital. Eu am spus ca singura mea dorința e ca , copilul sa fie in regula altceva nu ma intereseaza , eu nu cer externarea. Daca in acele momente as fi fost cu mintea limpede ca si acum , as fi zis ca doresc sa-mi schimb medicul , ca nu mai am incredere in medicul Oancea, din moment ce decizia ei era o inconștientă dupa parerea avizata a sefului de sectie de pe Patologic. Dar din pacate eram intr-o stare de semiconstienta, terifiata fiind de cele ce mi se intampla si nu am actionat, asa ca am ramas tot pe mana ei neprofesionista.
Atunci doctorița Oancea Mihaela și-a schimbat brusc părerea si a dorit sa ma opereze cât mai repede. M-a programat pe marti si din motive pe care nu le-am înțeles , dar care nu țineau de starea mea , m-a operat luni, într-un haos total, în timp ce se primea marfa in Spital. Am sărit peste lăzile de materiale în drum spre sala de operație si m-au băgat într-o sala mica, cu un cearceaf verde boțit, adunat în mijlocul patului, mi-au dat sa semnez niște acte pe masa de operație cum ca nu am nici o pretenție dacă ceva nu iese bine (asta am aflat după , ca atunci trebuia sa ma gândesc si cum ma cheamă , nu ca ce semnez) .....si m-au operat.
Au venit câțiva medici curioși care povesteau în jurul meu , fără masca - doar platoul cu fursecuri le mai lipsea , ca în rest glumeau și vorbeau cu totul altceva.
Au venit câțiva medici curioși care povesteau în jurul meu , fără masca - doar platoul cu fursecuri le mai lipsea , ca în rest glumeau și vorbeau cu totul altceva.
Dupa ce m-au scotocit ca pe un sac de cartofi de se zguduia patul sub mine , l-au scos pe îngerașul meu , care plângea . A primit scorul 9 deși era născut prematur . Când am aflat vestea asta la ATI , prin sms-ul trimis de soțul meu am început sa pup telefonul ca disperata .
Am stat la ATI 3 zile , m-am rugat de infirmiere sa ma ridice, dar tot timpul erau ocupate cu alte cele. Ba cu vizita 'de tip comunist a nu știu cărui sef de secție , ba sa stea sa-l supravegheze pe meșterul care repara dulapul - stilul de infirmiere care spun mereu ca sunt ocupate dar sunt mai ocupate sa se plângă decât sa facă ceva ( precizez ca erau si 2 infirmiere care erau intr-adevar harnice , dar le-am nimerit abia in ultima zi )
De la ATI m-au dus intr-un salon care, daca va puteti închipui nu avea geam spre exterior, si avea 4 paturi si patru pătuțuri . Pur si simplu nu aveam aer , intr-o noapte m-am trezit cu o tuse seacă puternica, care după o operație de cezariana este ca si cum te-ar tăia in carne vie. Nu mi-au scos firele decât cu întârziere , când operația începea sa supureze. M-au tot drenat vreo săptămâna, asta dacă mergeam eu sa cer lucru asta, imi băgau o foarfeca in burta si ma pansau .
Dupa asta am început cu o diaree infecțioasa , de mergeam din ora in ora la toaleta. A trebuit sa trimit proba de scaun prin cineva la analiza intr-un alt spital. S-a dovedit ca atât eu cât si ingerasul meu , am fost infectați cu o bacterie in timpul operatie, asa zisa Klebsiella .
Am avut diaree 10 zile , lactatie abudenta de circa 1, 5 litri pe zi. Mi-au dat antibiotice dar nu s-au gândit ca trebuie sa ma si hidrateze. In salon erau 30 de grade , zilnic schimbam pijamalele. Pe sectia de patologic au putut sa ma tina pe perfuzii (seful acelei secții era intr-adevar un medic destoinic) dar la lăuze era haosul de pe lume . Din cauza deshidratării , combinata si cu infecția dobândita in spitalul Stanca. am facut tromboflebita profunda. Credeți ca de data asta s-a agitat cineva? As, nici ca le-a pasat . Seara la 5 am observa ca tot piciorul stâng mi-e vânat , am făcut o ultima vizita sa-mi vad îngerașul ( a fost ultima oara ) , după care am chemat medicul de garda . Credeți ca a venit? Greșit din nou. De trei ori l-am chemat dar asistenta a zis sa stau cuminte , ca m-am plimbat prea mult de aia mi-e vânat piciorul . Am stat toată noaptea fără sa dorm , iar dimineața am zis primului medic problema mea . A zis ca nu am nimic , sa ma plimb doua ore sa vadă cât mi-e de vânat piciorul. Am zis ca nu e nevoie decât sa ma ridic si poate vedea singur Ah, nu a vut timp , avea un curs de engleza si a plecat. (Deja abia puteam sa ma ridic asa ma durea în zona inghinala - in partea stânga a operației de cezariana , evoluția era rapida si eu trebuia sa-mi port singura de grija in Spitalul Public Stanca . Daca mi-ar fi dat tratament atunci când am semnalat problema cu o seara înainte nu mi s-ar fi agravat asa starea.)
La mai multe insistente a venit șeful secției, renumitul Zbârciu , care s-a dovedit un om lipsit de caracter si un medic total dezinteresat, dacă nu eram clienta lui nici nu existam, nu înțeleg de ce mai e șef de secție la lăuze dacă doar clientele lui il interesează. (da, în spitalul public Stanca medicii ginecologi au cliente nu paciente, nu spun nici o noutate cu asta)
In fine , nemernicia nu se oprește aici , a constat ca piciorul era complet vânat si deși era luni dimineața, a făcut programare la ecodopler abia pe joi (deși tromboflebita este urgenta medicala maxima, pana joi fără tratament adecvat riscurile de a supraviețuit erau către zero ). Am dat niște telefoane si am nimerit de un Medic adevarat - Tudor Vasile de la Medicala 3, de la acelasi spital unde marele Zbârciu imi făcuse programare abia pe joi. Acesta a spus ca la urgente nu se pune problema sa nu ma primeasca. I-am spus lui Zbârciu ca mi-am facut singura programare in aceasi zi la ora 12 , atunci mi-a dat dosarul medical in brate , si mi-a spus sa ma duc singura , daca m-am programat singura. M-a scos soțul pe căruciorul cu rotile , in ger , am urcat in mașina personala și ne-am dus la acel spital. Am aflat ca tot piciorul mi-e trombozat, iar chegul se afla deja in VCI (vena cava inferioară), adica in burta, in zona ombilicului , si chiar un strănut mi-ar putea fi fatal . Ne-am întors in spitalul Stanca, unde s-au agitat un pic sa imi ridice picioarele si sa ma puna pe injectie permanenta cu heparina si m-au lăsat pe salon pana joi , când imi făcuseră ei programarea , după care m-au obligat sa ma ducă la reanimare . Am refuzat , deoarece doream sa stau pe salon ( intre timp ma mutasem din salonul groazei ) , știam ca la reanimare e iadul cel mai rău , ca stătusem deja acolo după operație si aveam presimțirea ca nu e bine . M-au transferat in cele din urma , aproape cu forța, deși zilele critice de la început trecuseră . Am continuat sa trimit la program lăpticul la îngerașul meu , ma dezinfectam pe mâini si pe piept , pompa o trimiteam la dezinfectat tot timpul si nu o tinem cu mine in reanimare. Fetele de pe salonul in care fusesem , mi-au fost de mare ajutor. Dar credeți ca i-au dat lăpticul ? nu, protocolul spunea ca nu au voie de pe ATI sa preia laptele .Mie nu au îndrăznit sa-mi spună , iar eu făceam tot ritualul de 8 ori pe zi , era singurul lucru care ma mai interesa. Ma trezeam si noaptea fără ceas , eram ca un robot care are o singura misiune, sa se tina de programul de lapte.
Îngerașul meu de o luna, nu a suportat laptele praf si având stomacelul sensibilizat de la infecția cu Klebsiella si de la antibioticele cu care l-au trata împotriva infectiei, a făcut o enterocolita , urmata de peritonita , l-au transferat in alt spital si l-au operat sa constate ca nu mai pot face nimic. Faptul ca îngerașul meu a fost chinuit in scurtul timp ce l-a petrecut pe lumea asta pacatoasa, nu am sa iert nici unui medic si o sa fact tot ce pot sa afle cât mai multa lume ce hram poarta cei de la Spitalul Stanca .
Vreau sa știe lumea si sa evite pe cât posibil Spitalul Stanca, sa se ducă in Ungaria sau ori unde in alta țară civilizata, sa nu își riște viata si fericirea la Spitalul Stanca.
Credeți ca s-au comportat cu mine asa ca nu le-am dat fișicul de bani , fără de care nu se uita la tine. Nu , am cheltuit 2000 de euro in 6 săptămâni de spitalizare la Stanca , bani ca sa ma nenorocească .
Am mai stat o săptămâna in spital dupa ce ingerasul meu nu a mai fost , am fost in total 16 zile imobilizata complet la pat , iar când nu am avut scaun mai multe zile la rând , am zis unei rezidente care făcea vizita duminica dimineața, a ridicat din umeri si mi-a intors spatele . De asta aveți parte in Spitalul Stanca. Nu am prea reținut nume , dat fiind prin ce- am trecut , ca tare as fi vrut sa menționez numele a câtorva persoane.
Am ieșit din Spitalul Stanca, pe căruciorul cu rotile, nici un medic nu a venit sa-mi spună ce am de făcut de acum încolo, ba chiar m-au evitat . Deși cât am stat in spital , in afara ca am trecut in fisa mea medicala ca nu ma simt in siguranța in Spitalul Stanca, nu le-am reproșat nimic, eram într-o stare care nu îmi prea oferea riposta .
Acum sase luni jumătate , dupa ce mi-am revenit un pic fizic si psihic, m-am mutat defintiv in Austria, unde din prima luna beneficiez de asigurari medicale. Nu are rost sa compar sistemul medical de aici cu cel din Romania, ca nu suferă comparație, doar atat vreau sa spun ca mi-au făcut gratuit toate analizele si testele genetice si nu am nimic care sa fie fost vreun factor declanșator al trombozei . Datorita medicilor de aici , fac din nou sport si sunt recuperata integral. Mi-au întrerupt orice medicație de la primul control, deși in Romania ziceau sa iau medicamente pe o perioada cât mai lunga. Toate prostiile care le-au îndrugat medicii din Spitalul Stanca , s-au dovedit vorbe în vânt . Ceea ce mi s-a spus aici e diametral opus si s-a si confirmat ca este asa , însa nu vreau sa intru in detalii tehnice. Înțeleg ca , corpul uman este complex si uneori imprevizibil, dar pentru unii din medicii din Spitalul Stanca se pare ca este o adevarata necunoscuta corpul uman.
Menționez ca de profesie sunt avocat, si chiar dacă m-am suspendat din profesie când am plecat din țară , nimic nu ma împiedica sa îmi ofer gratuit ajutorul celor care doresc sa dea în judecata Spitalul Stanca sau medicii care iau mita in Spitalul Stanca sau medicii care isi bat joc de paciente in Spitalul Stanca .
Nu o fac din răzbunare , ci doar in speranța de a schimba ceva in bun in acel Spital.
In memoria băiețelului meu care s-a născut în data de 11 Ianaurie 2010 si a părăsit aceasta lume in 12 Februarie 2010, voi lupta importiva mediclior corupti din Spitalul Stanca , ca sa nu mai aiba altii de suferit ce am suferit eu , sa nu mai fie îngerași ci doar copilasi .
Voi face atâtea sesizari cate vor fi nevoie, ca sa se schimbe lucrurile, și indemn pe toată lumea sa nu mai plece capul la nedreptăți și sa ia atitudine. Am fost învățați greșit cu celebra vorba româneasca "capul plecat sabia nu-l taie".
Tot ce am scris aici reprezinta doar o fărâma din calvarul indurat in Spitalul Stanca si nimic nu este exagerat, dimpotriva nici nu am avut timp sa povestesc totul , ca ar iesi un roman .
In cele 6 săptămâni de spitalizare , mi-a fost dat sa vad multe femei care au fost greșit tratate, as putea sa descriu multe evenimente sinistre , dar consider ca nu am dreptul sa spun povestea lor fără un accept prealabil din partea acestor victime a Spitalului Stanca.
Adevarul trist este ca sunt tot mai putini medici în adevăratul sens al cuvântului, în spitalele din Romania, si asta nu numai datorita salariilor, ci si a acelor medici cu relatii care nu ii lasă pe alții sa acceadă la posturi , ca în orice domeniu din sistemul public Romanesc. Blazarea si indiferenta domnește din păcate pretutindeni. Eu am decis sa nu mai am parte de asa ceva niciodată.
Inca un lucru demn de mentionat , mai multi medici din spitalul Stanca mi-au zis ca nu prea se pricep ei la problemele de tromboza - inclusiv seful sectie de la Lauze, marele Zbarciu. Tin sa spun ca tromboza e o patologie asociata lauziei si ginecologii ar trebui sa fie experti in boli trombotice. In tarile civilizate , tromboza se previne cu succes de cele mai multe ori , doar daca ai predispozitie genetica e mai dificil de evitat si la persoanele in vârsta, dar si la aceștia, preventiv se pun ciorapi de compresie inainte de operație. Medicii din romania nu numai ca nu previn , dar nici nu prea cunosc multe despre aceasta complicație post operatorie care deseori poate fi fatala.
O sa mai vin si cu alte precizări si puteti sa-mi cereți sfatul la nevoie .
Multa sanatate !
* Am facut o pagina speciala cu drepturile pacientilor. Mie personal mi-au fost incalcate 6 drepturi fundamentale, cele subliniate in pagina blogului . Dumneavoastra cate vi s-au incalca ?
* Ideea si propunerea mea este ca, împotriva acestor pseudo-medicii care nu își fac cu dăruire meseria, sa se facă un tablou al medicilor incompetenți din Romania. Daca tot iau tarife ca la piață , atunci măcar sa le analizam noi veleitățile și sa le clasificam capabilitățile, e singurul mod de ai responsabiliza. Din moment ce se comporta ca niște comercianți sa fie tratați ca atare, cu reclama negativa și reclama pozitiva, sa știe lumea de cine sa se ferească. O faceți pentru cei din jurul vostru și pentru voi.
